Inflamatiile acute ale faringelui
Adenoidita acuta reprezinta inflamatia acuta a amigdalei faringiene Luschka ( tesutul limfoid de la nivelul cavumului).
Este frecventa la sugari si copiii mici.
De obicei etiologia este virala, dar s-au evidentiat si infectii asociate cu germeni piogeni: pneumococi,streptococci, stafilococi.
Simptomatologie: febra, obstructie nazala, rinoree mucopurulenta, respiratie orala, sforait.
Complicatii ce pot apare: otite , sinuzite , laringite, traheobronsite, complicatii oculare, adenoflegmon retrofaringian.
Recidivele frecvente duc la hipertrofia cronica a amigdalei rinofaringiene si reprezinta vegetatiile adenoide . In aceste cazuri se practica adenoidectomia , la cel putin o luna de la ultimul episod de adenoidita acuta.
Tratamentul trebuie sa fie atat profilactic cat si curativ.
Tratamentul curativ consta in aspiratia secretiilor nazale, dezinfectante si vasoconstrictoare locale, antipiretice, antiinflamatorii, uneori antibiotice.
Anginele acute reprezinta inflamatiile acute ale faringelui care cuprind intreaga structura a organului precum si totalitatea foliculilor limfatici ce formeaza inelul limfatic Waldeyer.
Se clasifica in:
1. Angine rosii (virale)
2. Angine eritematopultacee (bacteriene)
3. Angine cu false membrane
4. Angine ulceroase
5. Angine ulceronecrotice
Anginele virale se manifesta clinic prin: febra, frison, odinofagie (durere la inghitit), otalgie reflexa, cefalee.
Este necesar sa se efectueze urmatoarele examene de laborator: hemoleucograma, VSH, proteinaC reactiva, fibrinogenemia, ASLO, exudatul faringian, fractiunea C3 a complementului, ex. sumar de urina, teste serologice de identificare a virusului.
Anginele virale sunt considerate boli infecto-contagioase, fiind astfel necesara izolarea pacientului.
In lipsa complicatiilor, evolutia este de 4-5 zile.
Tratamentul consta in administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene ( nurofen, diclofenac, aulin, etc), dezinfectante orofaringiene ( comprimate pt. supt sau solutii antiseptice pt. gargara), vitamina C, antipiretice (algocalmin, paracetamol), antalgice, dezobstuante nazofaringiene ( rinofug, biorinil, etc).
Tratamentul antibiotic nu este necesar decat in cazul suprainfectiei bacteriene.
Pot fi o complicatie a anginelor virale.
Sunt boli infectocontagioase.
Tratamentul simptomatic se face cu:
– antiinflamator (ibuprofen, ketonal, diclofenac) ,
– dezinfectante orofaringiene ( tablete pentru supt sau solutii pentru gargara)
– antialgice ( paracetamol)
– antipiretice (algocalmin)
– DNF.
Tratamentul etiopatogenic: – intotdeauna este necesar tratamentul cu antibiotice, de preferat dupa efectuarea examenului bacteriologic si a antibiogramei.
Tratamentul antibiotic se administreaza timp de 7-10 zile.
Tratamentul chirurgical: se recomanda amigdalectomia la 1 luna dupa episodul acut, in formele recidivante sau la pacientii cu titrul ASLO crescut.
Inflamatiile cronice ale faringelui
Faringita cronica este o inflamatie cronica a mucoasei faringiene, favorizata de fumat, alcool, noxe, praf, rinite si sinuzite , factori metabolici.
Clasificare:
– Faringita cronica difuza
– Epifaringita cronica
– Faringocheratoza
– Ozena faringiana
Faringita cronica hipertrofica se manifesta prin odinofagie( durere la inghitit), senzatia de uscaciune, senzatia de corp strain, tuse.
La examenul ORL se observa mucoasa faringiana congestiva, cu proliferare de tesut limfoid, acoperit cu secretii aderente, dedublarea pilierilor posteriori.
Tratamentul consta in badijonari faringiene cu solutie de nitrat de argint, gargara cu solutii alkaline sau mentolate, instilatii nazale cu solutii uleioase.
Adenoidita cronica ( vegetatiile adenoide)
Reprezinta hipertrofia amigdalei faringiene Luschka, ce apare ca o consecinta normala a maturarii imunitare intre virsta de 1-8 ani, prin contactul cu diferite bacterii si virusuri.
Vegetatiile adenoide regreseaza spre varsta pubertatii.
Uneori aceasta hipertrofie devine obstructiva determinind aparitia sindromului adenoidian.
Se manifesta prin: obstructie nazala, respiratie orala, sforait, somnolenta, cefalee, hipoacuzie (determinate de disfunctia tubara sau otita seroasa ).
Audiograma poate evidentia hipoacuzie de transmisie, iar timpanograma arata timpanograma de tip B.
Complicatiile ce pot apare sunt: otite , sinuzite , laringo-traheo-bronsite, tulburari gastrointestinale, endocrine, etc.
Tratamentul curativ este cel chirurgical si anume: adenoidectomia in anestezie locala sau generala.
Operatia de vegetatii adenoide (adenoidectomia) este o interventie usoara si rapida( 5-10 minute) prin care se extirpa vegetatiile denoide.
Se poate practica in anestezie locala sau generala. Complicatiile interventiei chirurgicale sint rare si minore ( legate de anestezie, hemoragie, infectie).
Virsta de 4- 5 ani este cea mai potrivita pentru aceasta interventie, la aceasta varsta vegetatiile adenoide determinind cele mai multe complicatii.
Exista riscul reaparitiei vegetatiilor adenoide dupa operatie corect efectuata in aproximativ 5-6% din cazuri. Operatia efectuata sub virsta de 3 ani, poate prezenta risc de reaparitie a tesutului limfoid, mai ales la copiii cu teren limfatic sau alergic.
Dupa operatia de vegetatii adenoide se recomanda repaus la domiciliu 3-4 zile; se evita colectivitatea cel putin o saptamina;de asemenea, se evita contactul cu persoanele racite in aceasta perioada.
Se evita consumul de alimente fierbinti, condimentate si bauturi carbogazoase.
In caz de dureri mari se pot administra analgezice de tipul: paracetamol, algocalmin, nurofen.
Vindecarea are loc la 2-3 saptamini dupa operatie.
Amigdalita cronica
Exista patru tipuri de amigdalita cronica:
- amigdalita cronica cazeoasa
- amigdalita cronica – focar de infectie
- amigdalita cronica scleroatrofica
- amigdalita cronica hipertrofica
Simptomatologia consta in: senzatie de corp strain faringian, intepaturi faringiene, durere difuza ce poate iradia spre ureche, halena fetida, tuse iritativa.
La consultul ORL se observa amigdalele palatine care pot fi mici, intravelice sau hipertrofice in functie de tipul de amigdalita cronica, cripte amigdaliene cu cazeum. Uneori poate fi prezenta si o adenopatie subangulomandibulara.
In stabilirea diagnosticului de amigdalita cronica – focar de infectie sint utile exudatul faringian, ASLO, VSH, hemoleucograma, imunograma serica, proteina C reactiva, fibrinogenul, sumarul de urina, etc.
Complicatiile care pot apare in amigdalita cronica sint: reacutizari frecvente, otite, rinosinuzite , laringo-traheo-bronsite, complicatii cardiace, renale, articulare, etc
Tratamentul amigdalitei cronice este chirurgical si anume: amigdalectomia extracapsulara bilaterala. Aceasta interventie se poate face sub anestezie locala sau generala, la cel putin 4 saptamani de la ultimul episod de amigdalita acuta.
Postoperator tratamentul consta in antiinflamator, antialgic, Moldamin. Se evita alimentele fierbinti, dure ( pot rani zona operata), citricele, bauturile fierbinti.